COMOARA DINTRE IZVOARE
De cate ori nu am visat noi atunci cand eram
copiii sa descoperim o comoara, sa ne imbogatim si sa devenim faimosi? Exista
oare comori ascunse prin locuri aiurea si uitate? Este adevarat ca ele "joaca"
la anumite intervale de timp? La o analiza sumara toate aceste lucruri par doar
povesti de adormit copiii, dar daca analizam cu atentie anumite intamplari din
trecut, felul cum s-au imbogatit unii oameni aceste lucruri par sa aiba un
sambure de adevar.
O intamplare din timpul Razboiului de
Independenta a facut ca un soldat din partile Dumitrestiului sa fie luat
prizonier de catre turci, fiind dus la munca pe undeva prin Bulgaria. Intr-o
zi, stapana mosiei pe care lucra l-a intrebat de unde este. Osteanul i-a
povestit turcoaicei din ce parte a Romaniei vine si aceasta a inceput sa ofteze
la auzul cuvantului Dumitresti. " Ehe!... Acolo au ramas banisorii nostri. Au
ramas ingropati intre doua izvoare la marginea unui ses si nu ne-am mai putut
intoarce sa-i luam".
Turcii au pierdut razboiul si osteanul nostru
s-a intors acasa intr-o Romanie independenta . Multi ani dupa aceasta
intamplare fostul dorobant a incercat sa gaseasca locul unde turcoaica
ascunsese comoara, dar in zadar. Se spune ca nu poti sa gasesti o comoare decat
daca este sortita sa fie a ta si veti vedea ca asa s-a intamplat si in cazul de
fata.
Spre sfarsitul vietii omul nostru a gasit de
cuviinta sa povesteasca unor consateni mai tineri despre fabuloasa comoara
ingropata de acea familie turca in sec. al XIX-lea undeva pe plaiurile
Dumitrestiului, intre doua izvoare. Neincrezatori la inceput, cei doi sateni,
unul din ei fiind un strabunic al meu, au continuat sa caute locul in care ar fi
putut fi ascunsa comoara.
Dupa ani de cautari, dupa nopti nedormite in
care pazeau in preajma izvoarelor sa vada daca joaca comoara, intr-o noapte de
primavara norocul le-a suras. Se aflau la marginea satului Galoiesti, in locul
numit " Ciciurul lui Avram". Noaptea era pe sfarsite si luna se arata argintie
printre norii care alergau pe cer. Cei doi, trmurand in racoarea diminetii , se
pregateau sa plece acasa. Deodata, la cativa metri deasupra celor doua izvoare
care se aflau de o parte si de alta a pintenului cu care se termina sesul in
acel loc, au inceput sa joace niste flacari aurii cu o inaltime de aproximativ
un metru. Priveau uluiti. Nu le venea sa creada ca este adevarat. Turcoaica nu
mintise.
Din sat s-au facut auzite glasurile cocosilor.
Satul se trezea la viata fara sa banuie ca undeva in apropiere se intamplau
lucruri ciudate. Cei doi au asteptat pana ce flacarile s-au stins si au insemnat
locul cu gandul sa revina in noaptea urmatoare. Tot drumul pana acasa cei doi
si-au facut planuri de viitor. Se gandeau la cat pamant sa cumpere si cum vor
scapa de saracie. Dar lucrurile nu au stat chiar asa. Ce s-a intamplat vom vedea
in cele ce urmeaza.
Noaptea urmatoare , inarmati cu harleti si
lopeti , au mers la locul stiut numai de ei si s-au pus pe sapat. Gandul ca vor
deveni bogati le dadea putere. Sapau neintrerupt. Mainile lor se transformau in
carne vie, dar asta nu-i impiedicau sa continuie. Era intuneric bezna. Cerul era
acoprit in totalitate de nori negri care nu prevesteau nimic bun.
De undeva din apropiere s-a auzit un fosnet
ciudat. Cei doi s-au oprit din sapat si au ascultat. Nimic. Si totusi simteau ca
cineva i-a spionat. Au plecat sa cerceteze prin imprejurimi, dar n-au gasit
nimic. A inceput sa ploua fara veste. O ploaie rece si repede care i-a facut sa
nu mai continuie sapatul. Au acoperit groapa cu crengi infrunzite si au avut
grija sa nu se observe ca acolo se sapase. Au plecat cu gandul sa revina
dimineata...
Dimineata avea sa li se naruie toate
sperantele. Cand au sosit la locul stiut au gasit crengile date la o parte.
Groapa era mai adanca cu un rand de harlete. In mijlocul ei, o scobitura de
forma unei oale de lut avea sa le dea fiori. Comoara disparuse si in urma
ramasese doar locul unde fusese oala cu aur. Ani de cautari se dusesera pe apa
sambetei.
Mai tarziu au aflat ca un om din comuna se
imbogatise rapid . Acesta cumparase cel mai bun pamant din lunca Ramnicului,
teren aflat in centrul comunei. Dupa ani de zile omul respectiv a marturisit ca
gasise o comoara, comoara in gasirea careia nu avea nici un
merit.
Se spune ca locul de unde este dezgropata o
comoara nu se astupa niciodata. Acest lucru pare sa fie cat de cat adevarat.
Pana prin anii 1988 - 1989 groapa de unde a fost scoasa comoara a existat fiind
vazuta si de autorul acestui site si, poate ar fi existat si astazi daca
muncitorii de la CAP -ul care se construise in apropiere nu ar fi astupat-o cu
gunoiul de la ferma de oi din cadrul acestuia.
